ploștit, ~ă a vz pleoștit

pleoști [At: ANON. CAR. / V: (îrg) plești, ploști, pluști, (reg) pliști / Pzi: ~tesc / E: srb pljožtiti] 1-2 vrt A (se) lăsa în jos sau într-o parte sub apăsarea unei greutăți. 3-4 vrt (Pex) A (se) deforma. 5-6 vrt A (se) turti. 7 vr (Trs; îf plești) A cădea pe gheață cu picioarele depărtate unul de celălalt. 8 vr (Ban; îf plești, pliști) A se ascunde. 9 vr (Buc) A se pleca înaintea cuiva, în semn de respect. 10 vr (Fig; fam) A-și pierde vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziție. 11 vr (Fig; fam) A deveni istovit, abătut sau deprimat Si: (fam; fig) a se dezumfla.

pleoștit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (înv) pleș~ (reg) plio~, plo~, pluș~ / Pl: ~iți, ~e / E: pleoști] 1 a Lăsat într-o parte sau în jos sub presiunea unei greutăți. 2 a (Pex) Deformat. 3 a Turtit. 4 sm (Reg) Epitet dat unui om cu nasul mic și turtit Si: (reg) plut. 5 a (Olt; îf pluștit) Culcat la pământ Si: întins. 6 a (Fig; fam) Care și-a pierdut vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziție Si: abătut, deprimat, istovit.

plești v vz pleoști

pleștit, ~ă a vz pleoștit

plioștit, ~ă a vz pleoștit

pliști v vz pleoști

ploști v vz pleoști

pluști v vz pleoști

pluștit, ~ă a vz pleoștit