plafon sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~d, ~fund / Pl: ~oane, (rar) ~uri / E: fr plafond, ger Plafond, it plafone] 1 Suprafață interioară a planșeului superior al unei încăperi Si: tavan, (reg) bagdadie. 2 Perete superior, orizontal, al unei galerii de mină, a unei peșteri, al unui tunel, al unui vehicul etc. 3 Înălțime la care se găsește la un moment dat suprafața inferioară a norilor față de suprafața pământului. 4 Nivel de altitudine. 5 Altitudine maximă la care poate urca o aeronavă. 6 Limită valorică (maximă) a unor sume în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită. 7 (Îs) ~ de casă Limită până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 8 Nivel maxim al unei mărimi, viteze, turații etc., pe care îl poate atinge un sistem tehnic.

plafond sn vz plafon

plafund sn vz plafon