paraliză sf vz paralizie

paraleși sn vz paralizie

paralij sn vz paralizie

paraliș sn vz paralizie

paraliza [At: ASACHI, S. L. II, 82 / V: (înv) ~zi^[1] / Pzi: ~zez, 3 (înv) paraliză / E: fr paralyser] 1-2 vtir (D. oameni, d. corpul ori d. părți ale corpului lor) A (se) îmbolnăvi de paralizie Si: (pop) a (se) damblagi. 3 vtf (C. i. ființe sau părți ale corpului lor) A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea Si: a amorți, a înțepeni. 4 vtf A electrocuta. 5 vt (C. i. oameni) A face incapabil de a se mișca, de a simți, de a acționa, de spaimă, de emoție etc. Si: a imobiliza, a încremeni. 6 vt (C. i. sentimente, acțiuni) A împiedica să se manifeste Si: a anula, a neutraliza. 7 vt A face să stagneze Si: a opri. corectat(ă)

paralizi v vz paraliza

paralizie sf [At: CALENDARI (1733), 24/14 / V: (înv) ~leși sn, ~lij, ~liș, ~zis sn, ~ză / Pl: ~ii / E: fr paralysie, paralizie, ngr παράλυσις, lat paralysis] 1 Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a mobilității voluntare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui, datorită unei leziuni a sistemului nervos central sau periferic Si: apoplexie, (pop) dambla, gută, poceală, (înv) paralizație (1), (reg) luat din iele, luat din paraiele, luat din paralie. 2 (Îs) ~ infantilă Boală infecțioasă epidemică datorată unui virus specific și care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolență, dureri în mușchii membrelor și prin paralizarea membrelor inferioare, care sunt oprite din creștere Si: poliomelită, (înv) paralizație (2). 3 (Fig) Imposibilitate de a acționa. 4 (Fig) Imposibilitate de a se dezvolta. 5 (Fig) Încremenire. 6 (Fig) Stagnare.

paralizis sn vz paralizie