5 intrări

2 definiții

Explicative DEX

papat sns [At: HASDEU, I. V. XIX / E: fr papat] (Înv) Papalitate (3).

păpa vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pzi: pap / E: ml pappare] 1 (Fam; în vorbirea copiilor sau irn) A mânca. 2 (Îe) A ~ bătaie A mânca bătaie. 3 (Pex) A suferi alte pedepse. 4-5 (Îc) Papă-lapte (Persoană) care este lipsită de energie și de inițiativă. 6 (Îc) Papă-tot Mâncău. 7 (Pex) A consuma. 8 (Pex) A termina. 9 (Fig; c. i. bunuri materiale) A-și însuși pe nedrept. 10 (Fig; c. i. bani) A cheltui. 11 (Fig; c. i. bani) A irosi. 12 (Fig; c. i. bunuri materiale) A distruge. 13 (Pex; c. i. oameni) A scoate din luptă.

Intrare: papat
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papat
  • papatul
  • papatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • papat
  • papatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: papă-lapte (s.f.)
papă-lapte2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
genitiv-dativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
vocativ singular
plural
Intrare: papă-lapte (s.m.)
papă-lapte1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
genitiv-dativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
vocativ singular
plural
Intrare: păpa
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păpa
  • păpare
  • păpat
  • păpatu‑
  • păpând
  • păpându‑
singular plural
  • pa
  • păpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pap
(să)
  • pap
  • păpam
  • păpai
  • păpasem
a II-a (tu)
  • papi
(să)
  • papi
  • păpai
  • păpași
  • păpaseși
a III-a (el, ea)
  • pa
(să)
  • pape
  • păpa
  • păpă
  • păpase
plural I (noi)
  • păpăm
(să)
  • păpăm
  • păpam
  • păparăm
  • păpaserăm
  • păpasem
a II-a (voi)
  • păpați
(să)
  • păpați
  • păpați
  • păparăți
  • păpaserăți
  • păpaseți
a III-a (ei, ele)
  • pa
(să)
  • pape
  • păpau
  • păpa
  • păpaseră
Intrare: păpat
păpat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păpat
  • păpatul
  • păpatu‑
  • păpa
  • păpata
plural
  • păpați
  • păpații
  • păpate
  • păpatele
genitiv-dativ singular
  • păpat
  • păpatului
  • păpate
  • păpatei
plural
  • păpați
  • păpaților
  • păpate
  • păpatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Un articol lingvistic