O definiție pentru panair
Explicative DEX
panair sn [At: DR. V, 216 / Pl: ~e / E: tc panayir, bg panair] (Dob; Mun) Târg de țară anual Si: bâlci, iarmaroc.
Intrare: panair
panair substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)