părtinire sf [At: MINEIUL (1776), 121^r1/31 / V: (înv) ~ten~ / Pl: ~ri / E: părtini] 1 Avantajare în mod conștient pe cineva în dauna altcuiva Si: ocrotire, (rar) părtinie. 2 (Înv; udp „la”) Participare în folosul cuiva sau a ceva. 3 Atitudine părtinitoare, lipsă de obiectivitate Si: (înv) părtășie (4), Vz patimă, (rar) parțialitate, pasiune 4 (Îlav) Fără ~ În mod obiectiv. 5 (Îal) Fără excepție. 6 (Îlav) Cu ~ În mod subiectiv, favorizând pe cineva în dauna altuia. 7 (Înv) Participare în folosul cuiva sau a ceva. 8 (Înv) Contribuție.

părteni^[1] v vz părtini

părtenire sf vz părtinire

părtina v vz părtini

părtini [At: URECHE, L. 68 / V: (înv; cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: părtean] 1 vt (C. i. oameni) A avantaja în mod conștient în dauna altcuiva Si: a favoriza, (îrg) a părăsi (1), (înv) a părtui, (reg) a părtălui. 2 vi (Înv; udp „la”) A participa în folosul cuiva sau a ceva Si: a contribui. 3 vt (Îvr) A face părtaș (1). 4 vi (Înv) A împărtăși aceeași soartă cu cineva.