2 definiții pentru ostracă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ostrachion sn vz ostracon
ostracon sn [At: DN3 / V: ~chion / Pl: ? / E: ngr ὅστρακον, ὀστράκιον] (Ant) Scoică pe a cărei cochilie se scria numele celui condamnat la ostracizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ostracă
ostracă substantiv feminin
| substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ostracon substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)