O definiție pentru ospel
Explicative DEX
ospel sn [At: GHICA, A. 340 / Pl: ~e / E: it ostello] (Iuz) 1 Birt. 2 Casă și reședință a unei autorități. 3 (Îs) ~ comunal Primărie.
Intrare: ospel
ospel substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)