O definiție pentru ospel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ospel sn [At: GHICA, A. 340 / Pl: ~e / E: it ostello] (Iuz) 1 Birt. 2 Casă și reședință a unei autorități. 3 (Îs) ~ comunal Primărie.
Intrare: ospel
ospel substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)