dexonline

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orbeca vi [At: CANTEMIR, IST. 37 / V: (reg) ~bica / Pzi: orbec / E: orb²] (Îrg) A orbecăi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

obârcui v vz orbecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

orbăcăi v vz orbecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

orbecăi vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213^v/11 / V: (înv) ~ăni, (pop) ~băcăi, (reg) horbăc~, horboc~, obărc~, obârcui^[1], ~bocăi / Pzi: ~esc și orbecăi / E: orbeca + -ăi] A merge nesigur, pipăind lucrurile din jur Si: a bâjbâi, a dibui, (îvr) a orbeca, (reg) a horhăi. corectat(ă)

În original, fără accent — LauraGellner

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

orbecăni v vz orbecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

orbica v vz orbeca

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

orbocăi v vz orbecăi^[1]

În original, greșit tipărit: vz orbecai — LauraGellner

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: orbeca

orbeca verb grupa I conjugarea I intranzitiv

verb (V14)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbeca	orbecare	orbecat orbecatu‑	orbecând orbecându‑	singular	plural
		(a) orbeca	orbecare	orbecat orbecatu‑	orbecând orbecându‑	orbecă	orbecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbec	(să) orbec	orbecam	orbecai	orbecasem
	a II-a (tu)	orbeci	(să) orbeci	orbecai	orbecași	orbecaseși
	a III-a (el, ea)	orbecă	(să) orbece	orbeca	orbecă	orbecase
plural	I (noi)	orbecăm	(să) orbecăm	orbecam	orbecarăm	orbecaserăm orbecasem
	a II-a (voi)	orbecați	(să) orbecați	orbecați	orbecarăți	orbecaserăți orbecaseți
	a III-a (ei, ele)	orbecă	(să) orbece	orbecau	orbecară	orbecaseră

orbica

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

Intrare: orbecăi

orbecăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbecăi	orbecăire	orbecăit orbecăitu‑	orbecăind orbecăindu‑	singular	plural
		(a) orbecăi	orbecăire	orbecăit orbecăitu‑	orbecăind orbecăindu‑	orbecăie	orbecăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbecăi	(să) orbecăi	orbecăiam	orbecăii	orbecăisem
	a II-a (tu)	orbecăi	(să) orbecăi	orbecăiai	orbecăiși	orbecăiseși
	a III-a (el, ea)	orbecăie	(să) orbecăie	orbecăia	orbecăi	orbecăise
plural	I (noi)	orbecăim	(să) orbecăim	orbecăiam	orbecăirăm	orbecăiserăm orbecăisem
	a II-a (voi)	orbecăiți	(să) orbecăiți	orbecăiați	orbecăirăți	orbecăiserăți orbecăiseți
	a III-a (ei, ele)	orbecăie	(să) orbecăie	orbecăiau	orbecăiră	orbecăiseră

orbecăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbecăi	orbecăire	orbecăit orbecăitu‑	orbecăind orbecăindu‑	singular	plural
		(a) orbecăi	orbecăire	orbecăit orbecăitu‑	orbecăind orbecăindu‑	orbecăiește	orbecăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbecăiesc	(să) orbecăiesc	orbecăiam	orbecăii	orbecăisem
	a II-a (tu)	orbecăiești	(să) orbecăiești	orbecăiai	orbecăiși	orbecăiseși
	a III-a (el, ea)	orbecăiește	(să) orbecăiască	orbecăia	orbecăi	orbecăise
plural	I (noi)	orbecăim	(să) orbecăim	orbecăiam	orbecăirăm	orbecăiserăm orbecăisem
	a II-a (voi)	orbecăiți	(să) orbecăiți	orbecăiați	orbecăirăți	orbecăiserăți orbecăiseți
	a III-a (ei, ele)	orbecăiesc	(să) orbecăiască	orbecăiau	orbecăiră	orbecăiseră

orbăcăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbăcăi	orbăcăire	orbăcăit orbăcăitu‑	orbăcăind orbăcăindu‑	singular	plural
		(a) orbăcăi	orbăcăire	orbăcăit orbăcăitu‑	orbăcăind orbăcăindu‑	orbăcăie	orbăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbăcăi	(să) orbăcăi	orbăcăiam	orbăcăii	orbăcăisem
	a II-a (tu)	orbăcăi	(să) orbăcăi	orbăcăiai	orbăcăiși	orbăcăiseși
	a III-a (el, ea)	orbăcăie	(să) orbăcăie	orbăcăia	orbăcăi	orbăcăise
plural	I (noi)	orbăcăim	(să) orbăcăim	orbăcăiam	orbăcăirăm	orbăcăiserăm orbăcăisem
	a II-a (voi)	orbăcăiți	(să) orbăcăiți	orbăcăiați	orbăcăirăți	orbăcăiserăți orbăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	orbăcăie	(să) orbăcăie	orbăcăiau	orbăcăiră	orbăcăiseră

orbăcăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbăcăi	orbăcăire	orbăcăit orbăcăitu‑	orbăcăind orbăcăindu‑	singular	plural
		(a) orbăcăi	orbăcăire	orbăcăit orbăcăitu‑	orbăcăind orbăcăindu‑	orbăcăiește	orbăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbăcăiesc	(să) orbăcăiesc	orbăcăiam	orbăcăii	orbăcăisem
	a II-a (tu)	orbăcăiești	(să) orbăcăiești	orbăcăiai	orbăcăiși	orbăcăiseși
	a III-a (el, ea)	orbăcăiește	(să) orbăcăiască	orbăcăia	orbăcăi	orbăcăise
plural	I (noi)	orbăcăim	(să) orbăcăim	orbăcăiam	orbăcăirăm	orbăcăiserăm orbăcăisem
	a II-a (voi)	orbăcăiți	(să) orbăcăiți	orbăcăiați	orbăcăirăți	orbăcăiserăți orbăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	orbăcăiesc	(să) orbăcăiască	orbăcăiau	orbăcăiră	orbăcăiseră

orbocăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

orbecăni

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

orbeca verb grupa I conjugarea I intranzitiv

verb (V14)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbeca	orbecare	orbecat orbecatu‑	orbecând orbecându‑	singular	plural
		(a) orbeca	orbecare	orbecat orbecatu‑	orbecând orbecându‑	orbecă	orbecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbec	(să) orbec	orbecam	orbecai	orbecasem
	a II-a (tu)	orbeci	(să) orbeci	orbecai	orbecași	orbecaseși
	a III-a (el, ea)	orbecă	(să) orbece	orbeca	orbecă	orbecase
plural	I (noi)	orbecăm	(să) orbecăm	orbecam	orbecarăm	orbecaserăm orbecasem
	a II-a (voi)	orbecați	(să) orbecați	orbecați	orbecarăți	orbecaserăți orbecaseți
	a III-a (ei, ele)	orbecă	(să) orbece	orbecau	orbecară	orbecaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)