2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

opăcea sf [At: TEODORESCU, P. P. 562 / Pl: ~cele / E: opacă3 + -ea] 1-4 (Reg; șhp) Opacă3 (1-2) (mică).

opăci1 [At: N. TEST. (1648) 7r/30 / Pzi: ~cesc / E: bg опача, srb opaciti] (Reg) 1 vt A opri. 2 vt A reține. 3-4 vt (A întârzia sau) a opri fermentarea mustului de struguri. 5-6 vtr A (se) liniști. 7 vt A induce în eroare Si: a deruta. 8 vt A buimăci. 9 vt A necăji. 10 vt (Înv) A ispiti. 11 vt A-și ieși din minți Si: a înnebuni. 12 vr A obosi. 13 vr A se poci. 14 vr A se schimonosi.

opăci2 vt [At: DLR / Pzi: ~cesc / E: opacă3] (Reg) A conduce o plută.

Intrare: opăcea
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opăcea
  • opăceaua
plural
  • opăcele
  • opăcelele
genitiv-dativ singular
  • opăcele
  • opăcelei
plural
  • opăcele
  • opăcelelor
vocativ singular
plural
Intrare: opăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • opăci
  • opăcire
  • opăcit
  • opăcitu‑
  • opăcind
  • opăcindu‑
singular plural
  • opăcește
  • opăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • opăcesc
(să)
  • opăcesc
  • opăceam
  • opăcii
  • opăcisem
a II-a (tu)
  • opăcești
(să)
  • opăcești
  • opăceai
  • opăciși
  • opăciseși
a III-a (el, ea)
  • opăcește
(să)
  • opăcească
  • opăcea
  • opăci
  • opăcise
plural I (noi)
  • opăcim
(să)
  • opăcim
  • opăceam
  • opăcirăm
  • opăciserăm
  • opăcisem
a II-a (voi)
  • opăciți
(să)
  • opăciți
  • opăceați
  • opăcirăți
  • opăciserăți
  • opăciseți
a III-a (ei, ele)
  • opăcesc
(să)
  • opăcească
  • opăceau
  • opăci
  • opăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)