2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

oficia [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 54 / P: ~ci-a / V: (înv) ~iția / Pzi: ~iez / E: fr officier] 1 vt A celebra slujba bisericească. 2 vt A săvârși cu solemnitate un act public sau privat, în special o căsătorie Si: a celebra. 3 A presta un serviciu. 4 vi (Gmț) A face un lucru oarecare.

ofiția v vz oficia

Intrare: oficie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficie
  • oficia
plural
  • oficii
  • oficiile
genitiv-dativ singular
  • oficii
  • oficiei
plural
  • oficii
  • oficiilor
vocativ singular
plural
Intrare: oficia
  • silabație: -ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oficia
  • oficiere
  • oficiat
  • oficiatu‑
  • oficiind
  • oficiindu‑
singular plural
  • oficia
  • oficiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oficiez
(să)
  • oficiez
  • oficiam
  • oficiai
  • oficiasem
a II-a (tu)
  • oficiezi
(să)
  • oficiezi
  • oficiai
  • oficiași
  • oficiaseși
a III-a (el, ea)
  • oficia
(să)
  • oficieze
  • oficia
  • oficie
  • oficiase
plural I (noi)
  • oficiem
(să)
  • oficiem
  • oficiam
  • oficiarăm
  • oficiaserăm
  • oficiasem
a II-a (voi)
  • oficiați
(să)
  • oficiați
  • oficiați
  • oficiarăți
  • oficiaserăți
  • oficiaseți
a III-a (ei, ele)
  • oficia
(să)
  • oficieze
  • oficiau
  • oficia
  • oficiaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofiția
  • ofițiere
  • ofițiat
  • ofițiatu‑
  • ofițiind
  • ofițiindu‑
singular plural
  • ofiția
  • ofițiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofițiez
(să)
  • ofițiez
  • ofițiam
  • ofițiai
  • ofițiasem
a II-a (tu)
  • ofițiezi
(să)
  • ofițiezi
  • ofițiai
  • ofițiași
  • ofițiaseși
a III-a (el, ea)
  • ofiția
(să)
  • ofițieze
  • ofiția
  • ofiție
  • ofițiase
plural I (noi)
  • ofițiem
(să)
  • ofițiem
  • ofițiam
  • ofițiarăm
  • ofițiaserăm
  • ofițiasem
a II-a (voi)
  • ofițiați
(să)
  • ofițiați
  • ofițiați
  • ofițiarăți
  • ofițiaserăți
  • ofițiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofiția
(să)
  • ofițieze
  • ofițiau
  • ofiția
  • ofițiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „oficie

Visit YouGlish.com