2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

obârșire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 248/25 / Pl: ~ri / E: obârși] (Înv) 1 Sfârșit. 2 Capăt. 3 Îndeplinire.

obârși [At: PALIA (1581), ap. DHLR II, 517 / Pzi: esc / E: obârșie] 1-2 vtr (Îrg) A (se) termina. 3 vt (Ban; îe) A o ~ cu cineva A o păți. 4 vr (Îvr) A se epuiza. 5 vt (Înv) A urma un sfat, o indicație. 6 vt (Înv) A îndeplini. 7 vr (Înv) A se realiza. 8 vt (Înv) A face să devină. 9 vi (Îvr) A trăi. 10 vi (Înv) A izvorî. 11 vi (Înv) A urma imediat după cineva.

oberși[1] v vz obârși

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner
Intrare: obârșire
obârșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obârșire
  • obârșirea
plural
  • obârșiri
  • obârșirile
genitiv-dativ singular
  • obârșiri
  • obârșirii
plural
  • obârșiri
  • obârșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: obârși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obârși
  • obârșire
  • obârșit
  • obârșitu‑
  • obârșind
  • obârșindu‑
singular plural
  • obârșește
  • obârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obârșesc
(să)
  • obârșesc
  • obârșeam
  • obârșii
  • obârșisem
a II-a (tu)
  • obârșești
(să)
  • obârșești
  • obârșeai
  • obârșiși
  • obârșiseși
a III-a (el, ea)
  • obârșește
(să)
  • obârșească
  • obârșea
  • obârși
  • obârșise
plural I (noi)
  • obârșim
(să)
  • obârșim
  • obârșeam
  • obârșirăm
  • obârșiserăm
  • obârșisem
a II-a (voi)
  • obârșiți
(să)
  • obârșiți
  • obârșeați
  • obârșirăți
  • obârșiserăți
  • obârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • obârșesc
(să)
  • obârșească
  • obârșeau
  • obârși
  • obârșiseră
oberși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)