O definiție pentru noureț

Explicative DEX

noureț sn [At: ALR II/I MN 95 / P: no-u~ / Pl: ~uri / E: nour + -eț]
1-2 (Reg; șhp) Norișor (1-2).

Intrare: noureț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • noureț
  • nourețul
  • nourețu‑
plural
  • nourețuri
  • nourețurile
genitiv-dativ singular
  • noureț
  • nourețului
plural
  • nourețuri
  • nourețurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)