O definiție pentru naționalnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
naționalnic, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. II, 87/6 / P: ~ți-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: națiune + -alnic] (Îvr) 1-11 Național (1-11).
Intrare: naționalnic
naționalnic adjectiv
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)