3 intrări

8 definiții

Explicative DEX

mișună2 sf vz mișină

mișună1 sf [At: DELAVRANCEA, S. 89 / Pl: ~ne / E: pvb mișuna] (Rar) 1 Forfotă. 2 (Pex) Rumoare.

mișimă sf vz mișină

mișina v vz mișuna

mișină sf [At: CANTEMIR, IST. 191 / V: (reg) ~șimă, ~șnă, ~șună / Pl: ~ne și ~ni / E: cf rs мышина] 1 (Reg) Provizie de alimente pentru iarnă. 2 (Spc) Alune, boabe etc. adunate de animale, mai ales șoareci, pentru iarnă. 3 (Pex) Grămadă de bunuri Si: belșug, bogăție. 4 (Reg) Spor. 5 (Reg) Gaură în pământ sau mușuroi unde unele animale, în special șoarecii, strâng hrana pentru iarnă. 6 (Pex) Vizuină. 7 Totalitate a animalelor dintr-o vizuină. 8 Mulțime de ființe. 9 (Reg) Turmă de oi. 10 Substanță neagră din cornetul dentar extern al cailor de până la 6-8 ani Si: (reg) grăunte, muscă, negreață, pui, studeniță. 11 Cavitate în dinții cailor de până la 6 ani Si: (reg) butură, cupă, muscă, negreață. 12 (Reg; îe) A i se șterge (cuiva) ~na sau a da de ~ A îmbătrâni.

mișnă sf vz mișină

mișuna [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / V: (reg) ~șina, ~ni / Pzi: 3 mișună / E: cf mișină] 1 (D. ființe adunate laolaltă în număr mare) A forfoti. 2 (D. o singură persoană) A umbla de colo până colo.

mișuni v vz mișuna

Intrare: mișună
mișună1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișune
  • mișunele
genitiv-dativ singular
  • mișune
  • mișunei
plural
  • mișune
  • mișunelor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișuni
  • mișunile
genitiv-dativ singular
  • mișuni
  • mișunii
plural
  • mișuni
  • mișunilor
vocativ singular
plural
Intrare: mișină / mișună
mișină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișină
  • mișina
plural
  • mișini
  • mișinile
genitiv-dativ singular
  • mișini
  • mișinii
plural
  • mișini
  • mișinilor
vocativ singular
plural
mișină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișină
  • mișina
plural
  • mișine
  • mișinele
genitiv-dativ singular
  • mișine
  • mișinei
plural
  • mișine
  • mișinelor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișune
  • mișunele
genitiv-dativ singular
  • mișune
  • mișunei
plural
  • mișune
  • mișunelor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișuni
  • mișunile
genitiv-dativ singular
  • mișuni
  • mișunii
plural
  • mișuni
  • mișunilor
vocativ singular
plural
mișnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mișimă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mișuna
verb (V2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mișuna
  • mișunare
  • mișunat
  • mișunatu‑
  • mișunând
  • mișunându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mișună
(să)
  • mișune
  • mișuna
  • mișună
  • mișunase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mișună
(să)
  • mișune
  • mișunau
  • mișuna
  • mișunaseră
mișina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mișuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)