2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

menajare sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~gea~ / E: menaja] Tratare a cuiva sau a ceva cu grijă, cu înțelegere Si: menajament.

menaja [At: HASDEU, I.V. 23 / V: (înv) ~agea / Pzi: ~jez / E: fr ménager] 1 vt A trata pe cineva sau ceva cu grijă, cu înțelegere și cu îngăduință Si: a cruța, (îvr) a menajarisi. 2 vt A proceda cu prudență și cu tact Si: (îvr) a menajarisi. 3 vr A-și cruța forțele, sănătatea. 4 vr A nu se osteni prea mult. 5 vt (Frm) A pregăti cu dibăcie. 6 vt (Frm) A procura. 7 vt (Frm) A înlesni.

Intrare: menajare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menajare
  • menajarea
plural
  • menajări
  • menajările
genitiv-dativ singular
  • menajări
  • menajării
plural
  • menajări
  • menajărilor
vocativ singular
plural
menageare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: menaja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • menaja
  • menajare
  • menajat
  • menajatu‑
  • menajând
  • menajându‑
singular plural
  • menajea
  • menajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • menajez
(să)
  • menajez
  • menajam
  • menajai
  • menajasem
a II-a (tu)
  • menajezi
(să)
  • menajezi
  • menajai
  • menajași
  • menajaseși
a III-a (el, ea)
  • menajea
(să)
  • menajeze
  • menaja
  • menajă
  • menajase
plural I (noi)
  • menajăm
(să)
  • menajăm
  • menajam
  • menajarăm
  • menajaserăm
  • menajasem
a II-a (voi)
  • menajați
(să)
  • menajați
  • menajați
  • menajarăți
  • menajaserăți
  • menajaseți
a III-a (ei, ele)
  • menajea
(să)
  • menajeze
  • menajau
  • menaja
  • menajaseră
menagea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)