medean sn vz maidan

dăman sn vz maidan

maidan sn [At: VARLAAM, C. 57 / V: (înv) ~dean, măidean, (îvp) măi~, (Mol) med~, medean, mei~, meidean, (Olt) dăiman / Pl: ~e, ~uri / E: tc meydan, maydan, bg ме(й)дан] 1Loc viran din interiorul sau de la marginea unei localități, folosit ca arenă sportivă sau teren de luptă Vz câmp. 2 (Înv) Loc de plimbare și de adunare a oamenilor Vz piață, scuar. 3 (Înv) Loc de desfacere a mărfurilor Vz obor, târg 4 Rampă de gunoi Vz tăpșan, toloacă. 5 (Înv; îlv) A scoate (sau, rar, a da) în (sau la) ~ A scoate la iveală. 6 (Înv; îlv) A ieși în (sau la) ~ A se arăta. 7 (Înv; îlv) A ajunge la ~ A izbuti. 8 (Înv; îe) A face ~ A struni calul. 9 (D. copii; îe) A bate ~ul (sau ~ele) A-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se. 10 (Înv; fig) Interval de timp. 11 (Înv; fig) Moment favorabil. 12 (Reg) Șes situat pe o suprafață înaltă de teren Si: tăpșan. 13 (Reg) Mică ridicătură de pământ pe un șes, pe coasta unui deal sau a unui munte. 14 (Reg) Față a dealului Si: (reg) arșiță. 15 (Reg; pbl) Ridicătură de pământ pe mijlocul arăturii. 16 (Reg) Clădire mare.

maidean sn vz maidan

măidan sn vz maidan

măidean sn vz maidan

medan sn vz maidan

meidan sn vz maidan

meidean sn vz maidan