mancă¹ sf [At: PRAV. 99 / V: mamcă, (rar) mân~ / Pl: ~-nce $/ E: ucr мамка] (Mol) Doică.

mancă² [At: (cca 1700) MAG. IST. V, 144 / V: ~ngă, (pop) mân~ / Pl: (rar) ~nci / E: lat maneus, fr manque] (Înv) 1 sf Lipsă. 2 sf (Spc; la jocul de biliard) Greșeală de lovire a bilei cu tacul. 3 a (Reg; d. vaci, oi etc.) Căreia îi lipsește o parte a corpului.

mamcă sf vz mancă

mangă⁴ sf vz mancă

mâncă² sf, a vz mancă²

mâncă¹ sf vz mancă¹