lindinea sn [At: MARIAN, INS. 467 / Pl: ~ele / E: lindină + -ea] 1-2 (Șhp) Lindină (1) (mică) Si: lindinuță (1-2).

linden sm vz lindină

lindenă sf vz lindină

lindin sm vz lindină

lindină sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~den sm, ~denă, lindin sm, ~ne, ~iră / Pl: ~ni, (rar) ~ne / E: ml lens, -dinis] 1 Ou de păduche. 2 (Reg; îe) A căta pe cineva de ~ A căuta ceartă. 3 (Îae) A bate pe cineva.

lindine sf vz lindină

lindiră sf vz lindină