4 definiții pentru leșui

Explicative DEX

leșui1 [At: PSALT. SCH, 15 / Pzi: ~esc / E: mg lesnic] 1-2 vti (Îrg) A urmări sau a cerceta pe ascuns sau dintr-un loc ascuns, pentru a prinde, a ataca, a afla, a surprinde Si: a iscodi, a spiona. 3-4 vti (Îrg) A aștepta într-un loc ascuns producerea unui eveniment sau capturarea cuiva Si: a aleșui, a pândi. 5 vt (Reg) A ispiti.

leșui2 [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~esc / E: cf leșin] 1 vt (Reg) a provoca o stare de slăbiciune, de sfârșeală. 2 vr (D. oameni) A se simți lipsit de putere. 3 vr (D. oameni) A avea o stare de slăbiciune Si: a se sfârși. 4 vt (Trs) A înfrunți (2). 5 vi (Îvr) A pălăvrăgi.

leșui3 vr [At: ALR II, 3391 / Pzi: ~esc / E: leșie + -ui] (Reg) A se spăla pe cap cu leșie (1).

aleșui v vz leșui

Intrare: leșui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leșui
  • leșuire
  • leșuit
  • leșuitu‑
  • leșuind
  • leșuindu‑
singular plural
  • leșuiește
  • leșuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leșuiesc
(să)
  • leșuiesc
  • leșuiam
  • leșuii
  • leșuisem
a II-a (tu)
  • leșuiești
(să)
  • leșuiești
  • leșuiai
  • leșuiși
  • leșuiseși
a III-a (el, ea)
  • leșuiește
(să)
  • leșuiască
  • leșuia
  • leșui
  • leșuise
plural I (noi)
  • leșuim
(să)
  • leșuim
  • leșuiam
  • leșuirăm
  • leșuiserăm
  • leșuisem
a II-a (voi)
  • leșuiți
(să)
  • leșuiți
  • leșuiați
  • leșuirăți
  • leșuiserăți
  • leșuiseți
a III-a (ei, ele)
  • leșuiesc
(să)
  • leșuiască
  • leșuiau
  • leșui
  • leșuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aleșui
  • aleșuire
  • aleșuit
  • aleșuitu‑
  • aleșuind
  • aleșuindu‑
singular plural
  • aleșuiește
  • aleșuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleșuiesc
(să)
  • aleșuiesc
  • aleșuiam
  • aleșuii
  • aleșuisem
a II-a (tu)
  • aleșuiești
(să)
  • aleșuiești
  • aleșuiai
  • aleșuiși
  • aleșuiseși
a III-a (el, ea)
  • aleșuiește
(să)
  • aleșuiască
  • aleșuia
  • aleșui
  • aleșuise
plural I (noi)
  • aleșuim
(să)
  • aleșuim
  • aleșuiam
  • aleșuirăm
  • aleșuiserăm
  • aleșuisem
a II-a (voi)
  • aleșuiți
(să)
  • aleșuiți
  • aleșuiați
  • aleșuirăți
  • aleșuiserăți
  • aleșuiseți
a III-a (ei, ele)
  • aleșuiesc
(să)
  • aleșuiască
  • aleșuiau
  • aleșui
  • aleșuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)