2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

lenire sf [At: CARTE TREB. I, 32/15 / Pl: ~ri / E: leni] (Înv) Trândăvire.

leni [At: COD. VOR. 41/8 / Pzi: ~nesc / E: slv лѣнити] 1-2 vri (Mol; înv) A (se) lenevi (5-6). 3 vi (Mol) A sta degeaba Si: a trândăvi. 4 vi (Îvr) A lucra fără tragere de inimă.

Intrare: lenire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lenire
  • lenirea
plural
  • leniri
  • lenirile
genitiv-dativ singular
  • leniri
  • lenirii
plural
  • leniri
  • lenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: leni
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leni
  • lenire
  • lenit
  • lenitu‑
  • lenind
  • lenindu‑
singular plural
  • lenește
  • leniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lenesc
(să)
  • lenesc
  • leneam
  • lenii
  • lenisem
a II-a (tu)
  • lenești
(să)
  • lenești
  • leneai
  • leniși
  • leniseși
a III-a (el, ea)
  • lenește
(să)
  • lenească
  • lenea
  • leni
  • lenise
plural I (noi)
  • lenim
(să)
  • lenim
  • leneam
  • lenirăm
  • leniserăm
  • lenisem
a II-a (voi)
  • leniți
(să)
  • leniți
  • leneați
  • lenirăți
  • leniserăți
  • leniseți
a III-a (ei, ele)
  • lenesc
(să)
  • lenească
  • leneau
  • leni
  • leniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)