leică² sf [At: CANTEMIR, I.I.I, 176 / Pl: ~ici / E: rs лейка] (Reg) 1 Pâlnie. 2 (Îe) A face gâtul (gurița) ~ (și pântecele balercă) A bea mult. 3 (Îe) A pune mâna ~ la ureche A pune mâna ca o pâlnie în dreptul urechii pentru a auzi mai bine. 4 (Pan) Parte a morii de vânt prin care trec grăunțele pentru a fi măcinate.

leică¹ sfs [At: H XVII, 351 / E: bg лелка] (Pop) 1 (Trs; Mun) Lele¹ (4). 2 (Reg) Termen de afecțiune cu care sora se adresează fratelui. 3 (Urmat de un nume de persoană) Lele (2). 4 (Îe) Suge, ~, să-ți faci scurteică Se spune în batjocură celor bețivi. 5 (Irn; îe) A poftit ~ca Guța la mere acre Se spune acelora care își doresc lucruri pe care nu le pot avea. 6 (Îe) Altă Stancă, ~ vorbă Se spune despre cineva care nu înțelege sensul spuselor cuiva. 7 Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu sau despre o mătușă. 8 Termen de respect folosit de copii pentru a vorbi cu sau despre mama vitregă. 9 Termen afectiv cu care un bărbat se adresează fetei sau femeii iubite sau vorbește despre ea Si: iubită. 10 Termen pe care și-l atribuie o fată sau o femeie când vorbește cu sau despre bărbatul iubit. 11 (Fam) Termen folosit în cursul povestirii și care fără a fi adresat unei persoane, subliniază o relatare, o afirmație.