dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lăibărac sn [At: TDRG / V: (reg) lai~ / Pl: ~ace / E: laibăr¹ + -ac] 1-6 (Reg; șhp) Laibăraș (1-6).

Intrare: lăibărac

substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	lăibărac	lăibăracul lăibăracu‑
nominativ-acuzativ	plural	lăibărace	lăibăracele
genitiv-dativ	singular	lăibărac	lăibăracului
genitiv-dativ	plural	lăibărace	lăibăracelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)