2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

jicnire sf vz jignire

jăgni v vz jigni

jăgnire sf vz jignire

jegni v vz jigni

jegnire sf vz jignire

jicni v vz jigni

jigni [At: LB / V: jeg~, jicni, (reg) jăg~ / Pzi: ~nesc / E: slv жєгнати] 1 vt (Înv) A lovi. 2 vt (Înv) A atinge. 3 vt (Înv) A răni ușor. 4 vt (Înv; fig) A aduce un prejudiciu cuiva. 5 vt A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa Si: a insulta, a ofensa. 6-7 vr (Reg; d. alimente) A căpăta un gust sau un miros rău atunci când stau într-un loc închis Si: a se încinge. 8 vr (Reg; pgn; d. alimente) A se strica. 9 vr (Îrg; despre ulei, untură) A se râncezi. 10 vr (Reg; d. oameni) A se înghionti.

jignire sf [At: BELDIMAN, E. 60/2 / V: jeg~, jic~, (reg) jăg~ / Pl: ~ri / E: jigni] 1 (Înv) Lovire. 2 (Înv) Atingere. 3 (Înv) Rănire ușoară Si: jignit1 (3).[1] 4 (Înv; fig) Prejudiciu. 5 Ofensă. 6 (Înv; îe) ~ de cuget Mustrare. 7-8 (Ccr) (Vorbă sau) faptă care jignește (5). 9-10 (Reg) Jigneală (1-2). 11 (Reg) Stricare a alimentelor. 12 (Îrg) Râncezire a uleiului, unturii etc. 13 (Reg) Înghiontire.

  1. Jignit are o singură intrare, aferentă adjectivului. Sinonimul este incorect. — gall
Intrare: jigni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jigni
  • jignire
  • jignit
  • jignitu‑
  • jignind
  • jignindu‑
singular plural
  • jignește
  • jigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jignesc
(să)
  • jignesc
  • jigneam
  • jignii
  • jignisem
a II-a (tu)
  • jignești
(să)
  • jignești
  • jigneai
  • jigniși
  • jigniseși
a III-a (el, ea)
  • jignește
(să)
  • jignească
  • jignea
  • jigni
  • jignise
plural I (noi)
  • jignim
(să)
  • jignim
  • jigneam
  • jignirăm
  • jigniserăm
  • jignisem
a II-a (voi)
  • jigniți
(să)
  • jigniți
  • jigneați
  • jignirăți
  • jigniserăți
  • jigniseți
a III-a (ei, ele)
  • jignesc
(să)
  • jignească
  • jigneau
  • jigni
  • jigniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jicni
  • jicnire
  • jicnit
  • jicnitu‑
  • jicnind
  • jicnindu‑
singular plural
  • jicnește
  • jicniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jicnesc
(să)
  • jicnesc
  • jicneam
  • jicnii
  • jicnisem
a II-a (tu)
  • jicnești
(să)
  • jicnești
  • jicneai
  • jicniși
  • jicniseși
a III-a (el, ea)
  • jicnește
(să)
  • jicnească
  • jicnea
  • jicni
  • jicnise
plural I (noi)
  • jicnim
(să)
  • jicnim
  • jicneam
  • jicnirăm
  • jicniserăm
  • jicnisem
a II-a (voi)
  • jicniți
(să)
  • jicniți
  • jicneați
  • jicnirăți
  • jicniserăți
  • jicniseți
a III-a (ei, ele)
  • jicnesc
(să)
  • jicnească
  • jicneau
  • jicni
  • jicniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăgni
  • jăgnire
  • jăgnit
  • jăgnitu‑
  • jăgnind
  • jăgnindu‑
singular plural
  • jăgnește
  • jăgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăgnesc
(să)
  • jăgnesc
  • jăgneam
  • jăgnii
  • jăgnisem
a II-a (tu)
  • jăgnești
(să)
  • jăgnești
  • jăgneai
  • jăgniși
  • jăgniseși
a III-a (el, ea)
  • jăgnește
(să)
  • jăgnească
  • jăgnea
  • jăgni
  • jăgnise
plural I (noi)
  • jăgnim
(să)
  • jăgnim
  • jăgneam
  • jăgnirăm
  • jăgniserăm
  • jăgnisem
a II-a (voi)
  • jăgniți
(să)
  • jăgniți
  • jăgneați
  • jăgnirăți
  • jăgniserăți
  • jăgniseți
a III-a (ei, ele)
  • jăgnesc
(să)
  • jăgnească
  • jăgneau
  • jăgni
  • jăgniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jegni
  • jegnire
  • jegnit
  • jegnitu‑
  • jegnind
  • jegnindu‑
singular plural
  • jegnește
  • jegniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jegnesc
(să)
  • jegnesc
  • jegneam
  • jegnii
  • jegnisem
a II-a (tu)
  • jegnești
(să)
  • jegnești
  • jegneai
  • jegniși
  • jegniseși
a III-a (el, ea)
  • jegnește
(să)
  • jegnească
  • jegnea
  • jegni
  • jegnise
plural I (noi)
  • jegnim
(să)
  • jegnim
  • jegneam
  • jegnirăm
  • jegniserăm
  • jegnisem
a II-a (voi)
  • jegniți
(să)
  • jegniți
  • jegneați
  • jegnirăți
  • jegniserăți
  • jegniseți
a III-a (ei, ele)
  • jegnesc
(să)
  • jegnească
  • jegneau
  • jegni
  • jegniseră
Intrare: jignire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jignire
  • jignirea
plural
  • jigniri
  • jignirile
genitiv-dativ singular
  • jigniri
  • jignirii
plural
  • jigniri
  • jignirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăgnire
  • jăgnirea
plural
  • jăgniri
  • jăgnirile
genitiv-dativ singular
  • jăgniri
  • jăgnirii
plural
  • jăgniri
  • jăgnirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jegnire
  • jegnirea
plural
  • jegniri
  • jegnirile
genitiv-dativ singular
  • jegniri
  • jegnirii
plural
  • jegniri
  • jegnirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jicnire
  • jicnirea
plural
  • jicniri
  • jicnirile
genitiv-dativ singular
  • jicniri
  • jicnirii
plural
  • jicniri
  • jicnirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)