2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
izbândit1 sn [At: (a. 1793) GCR II, 294 / Pl: (nob) ~uri / E: izbândi] 1-3 Izbândire (1-3). 4 (Înv) Răzbunare. 5 (Înv) Răscumpărare. 6 Răsplată. 7 (Înv; imp) Mântuire. 8-9 Izbândire (8-9).
izbândit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: izbândi] 1 Îndeplinit2. 2 Reușit2. 3 (Înv; imp) Mântuit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
izbândi [At: PSALT. 318/13 / Pzi: ~desc / E: vsl изƃыти (Pzi: изƃѫдѫ] 1-2 vi, (înv) vr A birui în luptă. 3 vt A-și face dreptate. 4 vr (Înv) A se judeca. 5-6 vtr (Înv) A (se) răzbuna. 7 vt (Înv) A răscumpăra. 8 vt (Înv) A răsplăti. 9 vr (Înv; imp) A se mântui. 10 vt (Pop) A aduce la îndeplinire. 11 vi(a) A reuși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: izbândit
izbândit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: izbândi
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)