ivit¹ sn [At: MARIAN, Î. 17 / V: iuvit¹ / Pl: ~uri / E: ivi] 1-3 Ivire (1-3). 4 Demonstrare. 5-7 Ivire (5-7). 8 Manifestare.

ivit², ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 131/1 / V: iuvit² / Pl: ~iți, ~e / E: ivi] 1 (Tlg; înv) Care se manifestă. 2 Care este evident Si: incontestabil. 3 (Înv) Care este cercetat. 4 (Înv) Care este documentat. 5 (Înv) Care este descoperit. 6 (Fig) Care este dat pe față. 7 Care apare brusc. 8-9 Care se arată (dintr-o ascunzătoare).

imvi v vz ivi

iuvi v vz ivi corectat(ă)

iuvit¹ sn vz ivit¹

iuvit², ~ă a vz ivit²

ivi [At: COD. VOR. 77/12 / V: (reg) imvi, (înv) iuvi / Pzi: ivesc / E: vsl ꙗвити] 1 vt (Înv) A scoate ceva la lumină. 2 vt (Înv) A pune ceva în evidență. 3 vt (Înv) A aduce ceva la cunoștința cuiva. 4 vt (Înv) A demonstra ceva. 5 vr A se arăta brusc. 6 vr A se arăta dintr-o ascunzătoare. 7 vr (Înv) A se da de gol. 8 vr A se manifesta. 9 vr (Îvr; îlv) A se ~ la cineva A se duce. 10 vr (Îvr; îal) A se prezenta. 11 vr (Înv; îe) A se ~ pre sine A se declara. 12 vr (Îe) A se ~ între obraze A se vedea la față.