dexonline

2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

ispășit, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 237 / V: sp~ / Pl: ~iți, ~e / E: ispăși] 1 Care și-a răscumpărat greșelile prin suferință. 2 Care a executat o condamnare privativă de libertate. 3 Care suferă pentru fapte comise de alte persoane. 4 Iertat de păcate Si: mântuit. 5 (Înv) Umilit².

ispăși [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 273 / V: spăși / Pzi: ~șesc / E: vsl съпасити] 1 (Înv) A cerceta și a evalua o pagubă făcută de vite pe proprietatea altuia. 2 A răscumpăra o greșeală prin suferință Si: (liv) a expia. 3 A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării. 4 A suferi pentru o faptă comisă de altcineva. 5 A ierta de păcate Si: a mântui.

Intrare: ispășit

ispășit adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ispășit	ispășitul ispășitu‑	ispășită	ispășita
nominativ-acuzativ	plural	ispășiți	ispășiții	ispășite	ispășitele
genitiv-dativ	singular	ispășit	ispășitului	ispășite	ispășitei
genitiv-dativ	plural	ispășiți	ispășiților	ispășite	ispășitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

spășit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	spășit	spășitul spășitu‑	spășită	spășita
nominativ-acuzativ	plural	spășiți	spășiții	spășite	spășitele
genitiv-dativ	singular	spășit	spășitului	spășite	spășitei
genitiv-dativ	plural	spășiți	spășiților	spășite	spășitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

Intrare: ispăși

ispăși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT402) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ispăși	ispășire	ispășit ispășitu‑	ispășind ispășindu‑	singular	plural
		(a) ispăși	ispășire	ispășit ispășitu‑	ispășind ispășindu‑	ispășește	ispășiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ispășesc	(să) ispășesc	ispășeam	ispășii	ispășisem
	a II-a (tu)	ispășești	(să) ispășești	ispășeai	ispășiși	ispășiseși
	a III-a (el, ea)	ispășește	(să) ispășească	ispășea	ispăși	ispășise
plural	I (noi)	ispășim	(să) ispășim	ispășeam	ispășirăm	ispășiserăm ispășisem
	a II-a (voi)	ispășiți	(să) ispășiți	ispășeați	ispășirăți	ispășiserăți ispășiseți
	a III-a (ei, ele)	ispășesc	(să) ispășească	ispășeau	ispășiră	ispășiseră

spăși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT402)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) spăși	spășire	spășit spășitu‑	spășind spășindu‑	singular	plural
		(a) spăși	spășire	spășit spășitu‑	spășind spășindu‑	spășește	spășiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	spășesc	(să) spășesc	spășeam	spășii	spășisem
	a II-a (tu)	spășești	(să) spășești	spășeai	spășiși	spășiseși
	a III-a (el, ea)	spășește	(să) spășească	spășea	spăși	spășise
plural	I (noi)	spășim	(să) spășim	spășeam	spășirăm	spășiserăm spășisem
	a II-a (voi)	spășiți	(să) spășiți	spășeați	spășirăți	spășiserăți spășiseți
	a III-a (ei, ele)	spășesc	(să) spășească	spășeau	spășiră	spășiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)