Forma intinerar este o variantă a lui itinerar.
3 definiții pentru itinerar
Explicative DEX
itinerar sn [At: CARAGIALE, M. 124 / V: int~, ~iu / Pl: ~e, (rar) ~i / E: fr itinéraire, lat itinerarius] 1 Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse Si: (înv) marșrut. 2 Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs.
intinerar sn vz itinerar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
itinerariu sn vz itinerar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: itinerar
itinerar1 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
intinerar substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
itinerariu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
itinerar2 (pl. -i) substantiv neutru
| substantiv neutru (N27) Surse flexiune: DMLR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)