O definiție pentru interpelant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
interpelant, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. IV, 174 / Pl: ~nți, ~e / E: fr interpellant] 1-6 Interpelator (1-6).
Intrare: interpelant
interpelant substantiv masculin
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)