Forma interjecțiune este o variantă a lui interjecție.
3 definiții pentru interjecție
Explicative DEX
interjecție / [At: CANTEMIR, IST. 147 / V: (înv) ~rie~, întreiepciune, ~iune / Pl: ~ii / E: fr interjection, lat interiectio, -onis[1]] (Grm) Parte de vorbire neflexibilă, fără funcție sintactică, ce exprimă stări sufletești sau imită sunete, zgomote etc. corectat(ă)
- Etimol. latină tipărită greșit în original: interjiectio, -onis — LauraGellner
interiecție sf vz interjecție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
interjecțiune sf vz interjecție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: interjecție
interjecție substantiv feminin
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
întreiepciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
interiecție substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
interjecțiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)