O definiție pentru instrumentar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
instrumentar sn [At: LEG. EC. PL. 38 / Pl: ~e / E: instrument + -ar] Totalitate a intrumentelor necesare într-o anumită activitate.
Intrare: instrumentar
instrumentar substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)