2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

infirmat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: infirma] 1 Dovedit ca neadevărat. 2 Anulat. 3 Abrogat. 4 Invalidat.

infirma vt [At: DA / Pzi: ~firm / E: fr infirmer, lat infirmare] 1 (Îoc a confirma) A dovedi ca neadevărat. 2 A anula o sentință, un mandat de arestare etc. 3 A abroga un act, o măsură ca fiind nelegală. 4 A invalida.

Intrare: infirmat
infirmat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infirmat
  • infirmatul
  • infirmatu‑
  • infirma
  • infirmata
plural
  • infirmați
  • infirmații
  • infirmate
  • infirmatele
genitiv-dativ singular
  • infirmat
  • infirmatului
  • infirmate
  • infirmatei
plural
  • infirmați
  • infirmaților
  • infirmate
  • infirmatelor
vocativ singular
plural
Intrare: infirma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • infirma
  • infirmare
  • infirmat
  • infirmatu‑
  • infirmând
  • infirmându‑
singular plural
  • infirmă
  • infirmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • infirm
(să)
  • infirm
  • infirmam
  • infirmai
  • infirmasem
a II-a (tu)
  • infirmi
(să)
  • infirmi
  • infirmai
  • infirmași
  • infirmaseși
a III-a (el, ea)
  • infirmă
(să)
  • infirme
  • infirma
  • infirmă
  • infirmase
plural I (noi)
  • infirmăm
(să)
  • infirmăm
  • infirmam
  • infirmarăm
  • infirmaserăm
  • infirmasem
a II-a (voi)
  • infirmați
(să)
  • infirmați
  • infirmați
  • infirmarăți
  • infirmaserăți
  • infirmaseți
a III-a (ei, ele)
  • infirmă
(să)
  • infirme
  • infirmau
  • infirma
  • infirmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)