2 intrări

5 definiții

Explicative DEX

inclinare sf vz înclinare

inclina v vz înclina2

înclina1 vt [At: COSTINESCU / Pzi: înclin / E: în- + clin1] (Trs; nob) A pune clini1 (5) la o cămașă, la o haină.

înclina2 [At: ALECSANDRI, T. 1514 / V: in~ / Pzi: înclin / E: fr incliner, lat înclinare] 1-2 vtr A-și modifica poziția prin deplasarea părții superioare în jos sau într-o parte Si: a (se) apleca. 3 vr A face o plecăciune, ca formă de salut Si: a (se) pleca, a se închina. 4 vr (Fig; d. soare, stele etc.) A coborî spre asfințit Si: a apune, a scădea. 5 vr (D. zi) A se apropia de sfârșit. 6 vr (Fig) A se declara de acord cu cineva din convingere sau din respect, de frică etc. Si: a accepta, a admite. 7 vi (Fig) A fi dispus să... 8 vi (Fig; udp „de”) A se simți atras, a avea vocație pentru ceva Si: a (se) apleca. 9 vr (Înv; nob) A lua pe cineva pe lângă sine. 10 vrr (Înv; fig; udp „cu”) A avea legături de dragoste cu cineva. 11 vr (Reg; udp „cu”) A se întovărăși.

înclinare sf [At: NEGRUZZI, S. II, 152 / V: in~ / Pl: ~nări / E: înclina2] 1 Deplasare a părții superioare în jos sau lateral Si: aplecare (1), aplecat1 (1), (pop) încovoiere, plecare. 2 (Mat) Înclinație (2). 3 (Glg) Linie de cea mai mare pantă care se găsește în planul unui strat și care este perpendiculară pe direcția stratului Si: cădere. 4 Plecăciune în fața cuiva în semn de salut, de admirație etc. Si: închinare, (pop) plecare. 5 Coborâre a soarelui spre asfințit. 6 Acceptare a unei poziții sau păreri. 7 (Înv) Raport, relație între două persoane Si: înlesnire (6). 8 Predispoziție.

Intrare: înclina
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înclina
  • ‑nclina
  • înclinare
  • ‑nclinare
  • înclinat
  • ‑nclinat
  • înclinatu‑
  • ‑nclinatu‑
  • înclinând
  • ‑nclinând
  • înclinându‑
  • ‑nclinându‑
singular plural
  • încli
  • ‑ncli
  • înclinați
  • ‑nclinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înclin
  • ‑nclin
(să)
  • înclin
  • ‑nclin
  • înclinam
  • ‑nclinam
  • înclinai
  • ‑nclinai
  • înclinasem
  • ‑nclinasem
a II-a (tu)
  • înclini
  • ‑nclini
(să)
  • înclini
  • ‑nclini
  • înclinai
  • ‑nclinai
  • înclinași
  • ‑nclinași
  • înclinaseși
  • ‑nclinaseși
a III-a (el, ea)
  • încli
  • ‑ncli
(să)
  • încline
  • ‑ncline
  • înclina
  • ‑nclina
  • înclină
  • ‑nclină
  • înclinase
  • ‑nclinase
plural I (noi)
  • înclinăm
  • ‑nclinăm
(să)
  • înclinăm
  • ‑nclinăm
  • înclinam
  • ‑nclinam
  • înclinarăm
  • ‑nclinarăm
  • înclinaserăm
  • ‑nclinaserăm
  • înclinasem
  • ‑nclinasem
a II-a (voi)
  • înclinați
  • ‑nclinați
(să)
  • înclinați
  • ‑nclinați
  • înclinați
  • ‑nclinați
  • înclinarăți
  • ‑nclinarăți
  • înclinaserăți
  • ‑nclinaserăți
  • înclinaseți
  • ‑nclinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încli
  • ‑ncli
(să)
  • încline
  • ‑ncline
  • înclinau
  • ‑nclinau
  • înclina
  • ‑nclina
  • înclinaseră
  • ‑nclinaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inclina
  • inclinare
  • inclinat
  • inclinatu‑
  • inclinând
  • inclinându‑
singular plural
  • incli
  • inclinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inclin
(să)
  • inclin
  • inclinam
  • inclinai
  • inclinasem
a II-a (tu)
  • inclini
(să)
  • inclini
  • inclinai
  • inclinași
  • inclinaseși
a III-a (el, ea)
  • incli
(să)
  • incline
  • inclina
  • inclină
  • inclinase
plural I (noi)
  • inclinăm
(să)
  • inclinăm
  • inclinam
  • inclinarăm
  • inclinaserăm
  • inclinasem
a II-a (voi)
  • inclinați
(să)
  • inclinați
  • inclinați
  • inclinarăți
  • inclinaserăți
  • inclinaseți
a III-a (ei, ele)
  • incli
(să)
  • incline
  • inclinau
  • inclina
  • inclinaseră
Intrare: înclinare
înclinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înclinare
  • ‑nclinare
  • înclinarea
  • ‑nclinarea
plural
  • înclinări
  • ‑nclinări
  • înclinările
  • ‑nclinările
genitiv-dativ singular
  • înclinări
  • ‑nclinări
  • înclinării
  • ‑nclinării
plural
  • înclinări
  • ‑nclinări
  • înclinărilor
  • ‑nclinărilor
vocativ singular
plural
inclinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inclinare
  • inclinarea
plural
  • inclinări
  • inclinările
genitiv-dativ singular
  • inclinări
  • inclinării
plural
  • inclinări
  • inclinărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)