3 intrări

3 definiții

Explicative DEX

incantat, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: lat incantatus] (Liv) Vrăjit.

încânta [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I 100 / Pzi: încânt / E: ml incantare] 1-2 vt (îvp) A fermeca (prin pronunțarea unor formule magice). 3 vt A captiva pe cineva până la fascinație Si: a fascina, a fermeca, a vrăji. 4 vt A produce o stare de bucurie, delectare etc. 5-6 vtr A (se) amăgi.

încântat, ~ă a [At: DONICI, F. II, 60/7 / Pl: ~ați, ~e / E: încânta] 1 Fascinat. 2 Satisfăcut. 3 Bucuros. 4 Fermecat. 5 Vrăjit. 6 Entuziasmat. 7 (Rar) Încântător (2). 8 (Îe) ~ (de cunoștință) Formulă de politețe prin care se artă plăcerea de a fi făcut cunoștință cu cineva.

Intrare: incantat
incantat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incantat
  • incantatul
  • incantatu‑
  • incanta
  • incantata
plural
  • incantați
  • incantații
  • incantate
  • incantatele
genitiv-dativ singular
  • incantat
  • incantatului
  • incantate
  • incantatei
plural
  • incantați
  • incantaților
  • incantate
  • incantatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încânta
  • ‑ncânta
  • încântare
  • ‑ncântare
  • încântat
  • ‑ncântat
  • încântatu‑
  • ‑ncântatu‑
  • încântând
  • ‑ncântând
  • încântându‑
  • ‑ncântându‑
singular plural
  • încântă
  • ‑ncântă
  • încântați
  • ‑ncântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încânt
  • ‑ncânt
(să)
  • încânt
  • ‑ncânt
  • încântam
  • ‑ncântam
  • încântai
  • ‑ncântai
  • încântasem
  • ‑ncântasem
a II-a (tu)
  • încânți
  • ‑ncânți
(să)
  • încânți
  • ‑ncânți
  • încântai
  • ‑ncântai
  • încântași
  • ‑ncântași
  • încântaseși
  • ‑ncântaseși
a III-a (el, ea)
  • încântă
  • ‑ncântă
(să)
  • încânte
  • ‑ncânte
  • încânta
  • ‑ncânta
  • încântă
  • ‑ncântă
  • încântase
  • ‑ncântase
plural I (noi)
  • încântăm
  • ‑ncântăm
(să)
  • încântăm
  • ‑ncântăm
  • încântam
  • ‑ncântam
  • încântarăm
  • ‑ncântarăm
  • încântaserăm
  • ‑ncântaserăm
  • încântasem
  • ‑ncântasem
a II-a (voi)
  • încântați
  • ‑ncântați
(să)
  • încântați
  • ‑ncântați
  • încântați
  • ‑ncântați
  • încântarăți
  • ‑ncântarăți
  • încântaserăți
  • ‑ncântaserăți
  • încântaseți
  • ‑ncântaseți
a III-a (ei, ele)
  • încântă
  • ‑ncântă
(să)
  • încânte
  • ‑ncânte
  • încântau
  • ‑ncântau
  • încânta
  • ‑ncânta
  • încântaseră
  • ‑ncântaseră
Intrare: încântat
încântat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încântat
  • ‑ncântat
  • încântatul
  • încântatu‑
  • ‑ncântatul
  • ‑ncântatu‑
  • încânta
  • ‑ncânta
  • încântata
  • ‑ncântata
plural
  • încântați
  • ‑ncântați
  • încântații
  • ‑ncântații
  • încântate
  • ‑ncântate
  • încântatele
  • ‑ncântatele
genitiv-dativ singular
  • încântat
  • ‑ncântat
  • încântatului
  • ‑ncântatului
  • încântate
  • ‑ncântate
  • încântatei
  • ‑ncântatei
plural
  • încântați
  • ‑ncântați
  • încântaților
  • ‑ncântaților
  • încântate
  • ‑ncântate
  • încântatelor
  • ‑ncântatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)