3 intrări

4 definiții

Explicative DEX

inaugurat1 sn [At: ODOBESCU, S. II, 62 / Pl: (rar) ~uri / E: inaugura] 1-3 (Rar) Inaugurare (1-3).

inaugurat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: inaugura] 1 Deschis. 2 Început. 3 (D. monumente) Dezvelit.

inaugura vt [At: RUSSO, S. 11 / V: în~ / Pzi: ~rez și (nob) inaugur / E: lat inaugurare, fr inaugurer] 1 A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc. 2 (Pgn) A marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. 3 (Spc) A dezveli în mod solemn un monument.

înaugura v vz inaugura

Intrare: inaugurat
inaugurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inaugurat
  • inauguratul
  • inauguratu‑
  • inaugura
  • inaugurata
plural
  • inaugurați
  • inaugurații
  • inaugurate
  • inauguratele
genitiv-dativ singular
  • inaugurat
  • inauguratului
  • inaugurate
  • inauguratei
plural
  • inaugurați
  • inauguraților
  • inaugurate
  • inauguratelor
vocativ singular
plural
Intrare: inaugura
  • silabație: i-nau-, in-au- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inaugura
  • inaugurare
  • inaugurat
  • inauguratu‑
  • inaugurând
  • inaugurându‑
singular plural
  • inaugurea
  • inaugurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inaugurez
(să)
  • inaugurez
  • inauguram
  • inaugurai
  • inaugurasem
a II-a (tu)
  • inaugurezi
(să)
  • inaugurezi
  • inaugurai
  • inaugurași
  • inauguraseși
a III-a (el, ea)
  • inaugurea
(să)
  • inaugureze
  • inaugura
  • inaugură
  • inaugurase
plural I (noi)
  • inaugurăm
(să)
  • inaugurăm
  • inauguram
  • inaugurarăm
  • inauguraserăm
  • inaugurasem
a II-a (voi)
  • inaugurați
(să)
  • inaugurați
  • inaugurați
  • inaugurarăți
  • inauguraserăți
  • inauguraseți
a III-a (ei, ele)
  • inaugurea
(să)
  • inaugureze
  • inaugurau
  • inaugura
  • inauguraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înaugurare
  • ‑naugurare
  • înaugurat
  • ‑naugurat
  • înauguratu‑
  • ‑nauguratu‑
  • înaugurând
  • ‑naugurând
  • înaugurându‑
  • ‑naugurându‑
singular plural
  • înaugurea
  • ‑naugurea
  • înaugurați
  • ‑naugurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înaugurez
  • ‑naugurez
(să)
  • înaugurez
  • ‑naugurez
  • înauguram
  • ‑nauguram
  • înaugurai
  • ‑naugurai
  • înaugurasem
  • ‑naugurasem
a II-a (tu)
  • înaugurezi
  • ‑naugurezi
(să)
  • înaugurezi
  • ‑naugurezi
  • înaugurai
  • ‑naugurai
  • înaugurași
  • ‑naugurași
  • înauguraseși
  • ‑nauguraseși
a III-a (el, ea)
  • înaugurea
  • ‑naugurea
(să)
  • înaugureze
  • ‑naugureze
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înaugură
  • ‑naugură
  • înaugurase
  • ‑naugurase
plural I (noi)
  • înaugurăm
  • ‑naugurăm
(să)
  • înaugurăm
  • ‑naugurăm
  • înauguram
  • ‑nauguram
  • înaugurarăm
  • ‑naugurarăm
  • înauguraserăm
  • ‑nauguraserăm
  • înaugurasem
  • ‑naugurasem
a II-a (voi)
  • înaugurați
  • ‑naugurați
(să)
  • înaugurați
  • ‑naugurați
  • înaugurați
  • ‑naugurați
  • înaugurarăți
  • ‑naugurarăți
  • înauguraserăți
  • ‑nauguraserăți
  • înauguraseți
  • ‑nauguraseți
a III-a (ei, ele)
  • înaugurea
  • ‑naugurea
(să)
  • înaugureze
  • ‑naugureze
  • înaugurau
  • ‑naugurau
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înauguraseră
  • ‑nauguraseră
Intrare: înaugurat
înaugurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaugurat
  • ‑naugurat
  • înauguratul
  • înauguratu‑
  • ‑nauguratul
  • ‑nauguratu‑
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înaugurata
  • ‑naugurata
plural
  • înaugurați
  • ‑naugurați
  • înaugurații
  • ‑naugurații
  • înaugurate
  • ‑naugurate
  • înauguratele
  • ‑nauguratele
genitiv-dativ singular
  • înaugurat
  • ‑naugurat
  • înauguratului
  • ‑nauguratului
  • înaugurate
  • ‑naugurate
  • înauguratei
  • ‑nauguratei
plural
  • înaugurați
  • ‑naugurați
  • înauguraților
  • ‑nauguraților
  • înaugurate
  • ‑naugurate
  • înauguratelor
  • ‑nauguratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)