Forma igumen este o variantă a lui egumen.
5 definiții pentru egumen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
egumen, ~ă smf [At: CORESI, EV. 180 / V: (îrg) ~măn, igamăn, igomăn, igumăn, (înv) ig~ / A și: (reg) ~men / Pl: ~i, ~e / E: ngr ἡγούμενος[1] vsl ѥгоуменъ] Persoană care conduce o mănăstire (1) (ortodoxă) Si: stareț, (îrg) igomet Cf năstavnic. corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: ἡγύμενος — LauraGellner
egumăn, ~ă smf vz egumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
igomăn sm vz egumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
igumăn sm vz egumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
igumen sm vz egumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: egumen
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
egumăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
igomăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
igumăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
igumen substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)