2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

huiduit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: huidui] 1-2 Huiduială (1-2).

huiduit2, ~ă a [At: ODOBESCU, III, 246 / E: huidui] 1 Gonit2. 2 Batjocorit2.

huidui vt [At: CREANGĂ, A. 113 / V: (rar) ~itui / Pzi: ~esc, hui~ / E: huideo + -ui] 1 A alunga pe cineva strigând „huideo” Si: a hătcăi (1), a hudicăi (2). 2 A batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături Si: a hătcăi (2), a hudicăi (3).

huitui v vz huidui

uidui[1] v vz huidui

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
Intrare: huiduit
huiduit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huiduit
  • huiduitul
  • huiduitu‑
  • huiduită
  • huiduita
plural
  • huiduiți
  • huiduiții
  • huiduite
  • huiduitele
genitiv-dativ singular
  • huiduit
  • huiduitului
  • huiduite
  • huiduitei
plural
  • huiduiți
  • huiduiților
  • huiduite
  • huiduitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: huidui
verb (VT343.2)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huidui
  • huiduire
  • huiduit
  • huiduitu‑
  • huiduind
  • huiduindu‑
singular plural
  • huiduie
  • huiduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huidui
(să)
  • huidui
  • huiduiam
  • huiduii
  • huiduisem
a II-a (tu)
  • huidui
(să)
  • huidui
  • huiduiai
  • huiduiși
  • huiduiseși
a III-a (el, ea)
  • huiduie
(să)
  • huiduie
  • huiduia
  • huidui
  • huiduise
plural I (noi)
  • huiduim
(să)
  • huiduim
  • huiduiam
  • huiduirăm
  • huiduiserăm
  • huiduisem
a II-a (voi)
  • huiduiți
(să)
  • huiduiți
  • huiduiați
  • huiduirăți
  • huiduiserăți
  • huiduiseți
a III-a (ei, ele)
  • huiduie
(să)
  • huiduie
  • huiduiau
  • huiduiră
  • huiduiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huidui
  • huiduire
  • huiduit
  • huiduitu‑
  • huiduind
  • huiduindu‑
singular plural
  • huiduiește
  • huiduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huiduiesc
(să)
  • huiduiesc
  • huiduiam
  • huiduii
  • huiduisem
a II-a (tu)
  • huiduiești
(să)
  • huiduiești
  • huiduiai
  • huiduiși
  • huiduiseși
a III-a (el, ea)
  • huiduiește
(să)
  • huiduiască
  • huiduia
  • huidui
  • huiduise
plural I (noi)
  • huiduim
(să)
  • huiduim
  • huiduiam
  • huiduirăm
  • huiduiserăm
  • huiduisem
a II-a (voi)
  • huiduiți
(să)
  • huiduiți
  • huiduiați
  • huiduirăți
  • huiduiserăți
  • huiduiseți
a III-a (ei, ele)
  • huiduiesc
(să)
  • huiduiască
  • huiduiau
  • huiduiră
  • huiduiseră
verb (VT343.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uidui
  • uiduire
  • uiduit
  • uiduitu‑
  • uiduind
  • uiduindu‑
singular plural
  • uiduie
  • uiduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uidui
(să)
  • uidui
  • uiduiam
  • uiduii
  • uiduisem
a II-a (tu)
  • uidui
(să)
  • uidui
  • uiduiai
  • uiduiși
  • uiduiseși
a III-a (el, ea)
  • uiduie
(să)
  • uiduie
  • uiduia
  • uidui
  • uiduise
plural I (noi)
  • uiduim
(să)
  • uiduim
  • uiduiam
  • uiduirăm
  • uiduiserăm
  • uiduisem
a II-a (voi)
  • uiduiți
(să)
  • uiduiți
  • uiduiați
  • uiduirăți
  • uiduiserăți
  • uiduiseți
a III-a (ei, ele)
  • uiduie
(să)
  • uiduie
  • uiduiau
  • uiduiră
  • uiduiseră
verb (VT343.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huitui
  • huituire
  • huituit
  • huituitu‑
  • huituind
  • huituindu‑
singular plural
  • huituie
  • huituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huitui
(să)
  • huitui
  • huituiam
  • huituii
  • huituisem
a II-a (tu)
  • huitui
(să)
  • huitui
  • huituiai
  • huituiși
  • huituiseși
a III-a (el, ea)
  • huituie
(să)
  • huituie
  • huituia
  • huitui
  • huituise
plural I (noi)
  • huituim
(să)
  • huituim
  • huituiam
  • huituirăm
  • huituiserăm
  • huituisem
a II-a (voi)
  • huituiți
(să)
  • huituiți
  • huituiați
  • huituirăți
  • huituiserăți
  • huituiseți
a III-a (ei, ele)
  • huituie
(să)
  • huituie
  • huituiau
  • huituiră
  • huituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „huiduit” (12 clipuri)
Clipul 1 / 12