eterogen, ~ă [At: I. GOLESCU, C. I, 153 / V: (înv) ~oghen, (înv) h~ / Pl: ~i, ~e / E: fr hétérogène, ngr ἑτερογενής] 1 a Care este diferit prin însăși natura sa. 2 a (D. părți sau elemente ale unui întreg) Care este diferit în ceea ce privește originea. 3 a (D. un întreg) Compus din elemente diferite Si: deosebit, disparat, divers, neasemănător. 4 a Care pune în relație elemente diferite prin însăși natura lor. 5 a (D. un întreg) Care nu are unitate. 6 a (Rar; îs) Numere ~e Numere compuse din numere întregi și din fracții. 7 a (Înv; îs) Gen ~ Gen neutru. 8 sn (Înv) Neutru. 9 a (Înv; îs) Substantiv ~ Substantiv neutru.

eteroghen, ~ă a, sn vz eterogen

heterogen, ~ă a vz eterogen