O definiție pentru grobnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
grobnic sn [At: DOSOFTEI, V. S. 57/23 / Pl: ~ice / E: vsl гробны] 1 (Înv) Giulgiu. 2 (Mun) Gropniță (1).
Intrare: grobnic
grobnic substantiv neutru
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)