O definiție pentru giubeliu
Explicative DEX
giubeliu sm [At: MACEDONSKI, O. III, 95 / Pl: ~ii / E: giubea + -iu] (Înv) 1 Boier care poartă giubea. 2 (Fig) Om cu mentalități învechite.
Intrare: giubeliu
giubeliu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)