5 definiții pentru ghințură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ghințură1 sf [At: PANȚU, PL.2 / V: (pop) ențură, enzură, ințură,[1] gințură, guzu~ / Pl: ~ri / E: ns cf gențiană] (Bot; pop) Gențiană (Gentiana cruciata excisa, lutea sau punctata).
- Primele trei variante au intrări separate. — gall
gințură sf vz ghințură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
guzură sf vz ghințură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jințură[1] sf vz ghințură
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țințură[1] sf vz ghințură1 corectat(ă)
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ghințură
ghințură (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ghințură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țințură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gințură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
guzură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jințură substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |