Forma germine este o variantă a lui germen.
3 definiții pentru germen / germene
Explicative DEX
germen sm [At: MAIORESCU, CR. II, 292 / V: ~e, ~mine / E: lat germen] 1 (Șnt) Materie organică din care iese, prin dezvoltare, o ființă vie, animal, plantă Cf sămânță. 2 Ou fecundat. 3 Embrion al plantei. 4 (Fig) Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. 5-6 (Îlav) În ~e (Care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 7 Microb.
germene sm vz germen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
germine sm vz germene
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: germen / germene
germen substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
germene substantiv masculin
| substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
germine substantiv masculin
| substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)