Forma genetiv este o variantă a lui genitiv.
2 definiții pentru genitiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
genitiv sn [At: DA / V: (înv) ~ne~ / Pl: ~e / E: fr génitif lat genitivus] (Grm) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. corectat(ă)
genetiv sn vz genitiv
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
genetiv sn vz genitiv
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: genitiv
genitiv substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
genetiv substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)