3 definiții pentru geamăn (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gemin, ~ă a vz geamăn
geamăn, ~ă [At: MOXA, ap. GCR I 59/12 / V: gemen, gemin / Pl: gemeni, gemene / E: lat geminus] 1-2 smf, a (Ființă) care a fost născută o dată cu altă ființă de către aceeași mamă. 3 a (D. plante) Care are două tulpini din aceeași rădăcină. 4 (Atm; îs) Mușchii gemeni Mușchii, dispuși pereche, ai gambei1. 5 smp (Ast) Constelație care aparține Căii-Laptelui, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. 6 sf (Ban) Gemănare (1). 7 sf (Reg) Furca de la car. 8 a (D. fructe) Care a crescut lipită de o alta. 9 a (D. arbori) Bifurcat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gemen, ~ă a vz geamăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: geamăn (adj.)
geamăn1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A32) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
gemen adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
gemin adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)