expediat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expedia] 1-7 Expediere (1-7).

expediat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: expedia] 1 (Nob; d. o persoană) Trimis către o destinație îndepărtată cu o anumită misiune. 2 (Pgn) Trimis în grabă într-un anumit loc. 3 (D. scrisori, colete, bani etc.) Trimis prin poștă sau prin mesagerie. 4 (Fam; d. persoane) Îndepărtat. 5 (D. o treabă, un lucru) Făcut repede și cu ușurință. 6 (D. interesele unei persoane) Rezolvate în grabă și superficial. 7 (D. lucrări, acțiuni) Executat repede și superficial. 8 Tratat superficial. 9 Analizat superficial. 10 (Jur; înv; d. un act sau o hotărâre judecătorească) După care s-a făcut o copie.

ecșpedia v vz expedia

espedia vt vz expedia

eșpeda vt vz expedia

expedia vt [At: CR (1829), 197 2/18 / V: (înv) esp~, sp~, (reg) ecșp~, (nob) eșpeda, șpeda / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr expédier, lat expedire] 1 (înv; c. i. persoane) A trimite către o destinație îndepărtată cu o anumită misiune. 2 (Pgn) A trimite într-un anumit loc. 3 (C. i. scrisori, colete, bani etc.) A trimite prin poștă sau prin mesagerie Si: (gmî; rar) a expedirui. 4 (Fam) A îndepărta pe cineva. 5 (Fam) A se debarasa (de cineva). 6 A face repede și cu ușurință o treabă, un lucru etc. 7 A rezolva (cuiva) în grabă și superficial interesele. 8 (C. i. lucrări, acțiuni etc.) A executa repede și superficial. 9 A trata superficial. 10 A analiza superficial. 11 (Jur; înv) A face o copie după un act sau după o hotărâre judecătorească.