evaporat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: evapora] 1-6 Evaporare (1-6).

evaporat², ~ă smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~ați, ~e^[1] / E: evapora] 1-2 (Frî) (Persoană) împrăștiat(ă). 3 (D. lichide) Transformat în vapori (la temperaturi inferioare celei de fierbere) Si: vaporizat. 4 (D. secreții, seve etc.) Eliminat sub formă de vapori. 5 (D. substanțe în stare cristalină) Sublimat. 6 (Fig) Risipit. 7 (Fig) Destrămat. 8 (Fam; fig) Dispărut pe neobservate. modificată

evapora [At: IC. LUM. (1841), 55³¹/1 / Pzi: evapor și ~rez / E: fr évaporer] 1-2 vri (D. lichide) A (se) transforma în vapori (la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere) Si: vaporiza. 3 vtf (C. i. lichide) A face să se transforme în vapori. 4 vr (D. secreții, seve etc.) A se elimina răspândindu-se în afară sub formă de vapori. 5-6 vri (Rar; d. substanțe în stare cristalină) A (se) sublima. 7 vr (Fig) A se risipi. 8 vtf A face să se destrame. 9 vr (Fam; fig) A dispărea, plecând pe neobservate.