eta¹ sf [At: MAIOR, IST. 272/12 / V: etă / E: lat aetas] (Ltî; Trs) 1 Veac. 2 Vârstă. 3 (Îf etă) Lume.

eta² sms [At: LM / E: ngr ήτα] 1-2 A șaptea literă a alfabetului grecesc (și sunetul corespunzător). 3 (Grm) „E” lung.

etă¹ sf vz eta

etă² i vz iată

ete¹ i vz iată

etete i vz iată

iată i [At: TETRAEV. (1574), ap. GCR I, 9/4 / V: ietă, (reg) etă, ete, etete / E: bg ето] 1 Cuvânt prin care se atrage atenția asupra cuiva sau a ceva. 2 (Urmat de forma neaccentuată a pronumelui personal) Indică apariția cuiva Iată-mă(-s), (pop) ia(că)tă-mă-s. 3 (Șîcs, îvp, iată-vă-l-ăi, iată-o-i) Uite! 4 (Pop; după „când”, „numai ce”) Cuvânt care exprimă surpriza.

ietă¹ i vz iată