2 definiții pentru extern (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estern, ~ă smf, a vz extern

extern, ~ă [At: LM / V: (înv) estern[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr externe, lat externus] 1 a Care se află în afară. 2 a Care vine din exterior. 3 a Străin. 4 a (Îs) Politică ~ă Politica unui stat față de celelalte state. 5 a (Mat; îs) Unghi ~ Unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi. 6 a (Mat; îas) Unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 7 a (D. medicamente; șîs uz ~) Care se aplică numai pe suprafața corpului. 8 smf Elev sau ucenic ce locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria. 9 sm Student la medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. corectat(ă)

  1. În original, greșit și fără accent: esternu LauraGellner
Intrare: extern (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extern
  • externul
  • externu‑
plural
  • externi
  • externii
genitiv-dativ singular
  • extern
  • externului
plural
  • externi
  • externilor
vocativ singular
  • externule
  • externe
plural
  • externilor
estern
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)