engolpion sn [At: (a. 1589), cf. D. BOGDAN, GL. 61 / V: (îvr) encol~, encolpiu (Pl: ~ie), (nob) ~golf (Pl: ~uri), ~golp, (înv) ~piu (A și: ~piu; Pl: ~uri) sn / A și: ~pion / P: ~pi-on / Pl: ~uri / E: ngr ἐνκόλπιον] 1 (Înv) Iconiță sfințită purtată de creștini la gât Si: medalion, panaghie. 2 (Spc) Icoană lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț purtată la gât de arhierei Si: medalion,panaghie. 3 (Rel; îvr) Bucată pătrată de pânză de in, brodată, ornamentată cu pietre prețioase, care se fixează cu lănțișoare de aur pe pieptul tunicii purtate de preoții evrei în timpul slujbei religioase. modificată

egolpion sn vz engolpion

encolpion sn vz engolpion

encolpiu sn vz engolpion

engolf sn vz engolpion

engolp sn vz engolpion

engolpiu sn vz engolpion

golpiu^[1] sn vz engolpion