emulație sf [At: CPÎ II, 14/21 / V: ~iune, (înv) ~lăciune, ~lățiune / Pl: ~ii / E: fr émulation, lat aemulatio, -onis] 1 Străduință de a egala sau de a întrece pe cineva în merite, glorie, talent etc. (într-o activitate științifică, literară, artistică) Si: concurență, emulare, întrecere. 2 (Prc) Zel.

emulățiune sf vz emulație